Cînd o privești din vîrful Goila, o vezi cu satele ei într-un decor de munți, dealuri, mușcele, văi și livezi, încît uimit de pitoreasca panoramă care ți se desfășoară înaintea ochilor, nu știi ce să admiri mai mult: culmile îndepărtate ale munților Făgăraș și Bucegi, valea rîului Vîlsan, ori valea rîului Doamnei, cu apa ce șerpuiește pe albia lui, sclipind în razele soarelui!

Strîmtă la nord de parc-ar fi sugrumată de munți, valea rîului Doamnei se lărgește pe teritoriul comunei Pietroșani, străjuită de dealurile: Voineagul, Sălbișul, Muschiosul la est și Goila cu Dadele la vest, se prelungește către sud printre culmi, din ce în ce mai puțin semețe, pierzîndu-se la orizont printr-o linie dreaptă, atît cît o poate ochiul cuprinde!

Frumoasă e comuna Pietroșani primăvara, cînd codrul înverzește și pomii se acoperă cu marama albă a florilor, răspîndind în aer parfumul lor specific, frumoasă e vara cu aerul curat și umbra răcoroasă, frumoasă toamna cu peisagii de pădure arămii și pomii încărcați de fructe, frumoasă iarna cînd din vatra ei se văd munții cu piscurile lor acoperite cu zăpadă!

În prezent această comună cuprinde satele: Pietroșani – satul de reședință – Bădești, Retevoiești, Gănești și Vărzăroaia, situate la distanțe față de reședință, variind între: 1 km (Bădești), 2 km Vărzăroaia, 3 km (Retevoiești) și 7 km (Gănești).

Satul Bădești este amplasat pe partea stîngă a rîului Doamnei; iar celelalte sate pe partea dreaptă.

Comuna se întinde pe o suprafață de 50 km și este așezată la o depărtare de 40 km nord-vest de municipiul Pitești, 26 km de orașul Cîmpulung și 26 km de Curtea de Argeș. Comunicația rutieră cu orașul Pitești se face pe drumul local Piscani-Nucșoara și șoseaua națională Pitești-Cîmpulung.

Relieful comunei Pietroșani, ca și al comunelor învecinate este o trecere de la Subcarpați la dealurile de platformă, care se face printr-o zonă de contact mai joasă alcătuită din al doilea șir de mici depresiuni; spre deosebire de zona Subcarpaților Getici și a Podișului Getic, care este formată din „Mușcele” ce depășesc 800 m altitudine.

Relieful care domină satul Pietroșani și Vărzăroaia este următorul: Dealul de la vest cu o altitudine pînă la 700 m e continuarea altora care se lasă din munți în direcția nord-sud. Poartă în general numele de „Dealul Oii” sau „Plaiul Oii”, căci altădată pe creasta sa era drumul numeroaselor turme de oi ale mocanilor spre munte sau spre cîmpie. El este hotarul între Pietroșani și satele: Stroești și Vîlsănești. Din culmea acestui deal se lasă printre numeroasele sale văi, o mulțime de delușoare, coaste, rîpi, piscuri, care luate dinspre nord sînt următoarele: vîrful Crucea lui Bucel, cel mai nord-estic punct de hotar, de la care spre est vine Piscul Doamnei, iar spre sud este poiana „Podurile lui Bucur”, „Piscul Smeuriș”, „Piscul Mavrodinenilor” și al „Purcăriei”, Pleașa, sau Mlaca Mică. Urmează apoi vîrful „Pajura” sau Fîntîna de Leac (punct trigonometric) „Plaiul Înăriștea”, piscul „Podurile Mari”, „Poiana cu Soci”, de aici peste Valea Rudii găsim Țîlfa cu care se prelungește Podul, apoi Podișorul, ce se termină la Cîrsteianu și de unde urmează tot spre est șesul numit Cîmpul Mare, care se mărginește cu rîul pînă la „Capul Mălului”. De la Pajura și Înăriște se întinde Plaiul Mare, iar partea de est cuprinde: în deal „La lac”, Podeaca și apoi Cotul Mare, Cotul Mic, Cotul lui Ilin, „Piscul cu Ghezurii”, „Piscul Ateniș”, „Piscul Părului”, „Piscul Lung” și Dumbrava. Spre estul acestora e coasta dealului (izlazul sătenilor) apoi mai la nord Coasta Mare, Doșcioru și delușorul Păuelul. De la acestea spre est urmează lunca, terminîndu-se cu zăvoiul pînă la rîu și Buciumeanca cu Galbena. Continuînd spre sud pe dealul Oii (Drumul Oii) în dreptul satului Vărzăroaia găsim Piscul Căpriorului (Căprioarei)¹ Țîlfa Moștenilor, un vîrf înalt, Plaiul văii Tetii, Masa de pămînt², Țîlfa Rușilor (Goila cota 660)³ (punct trigonometric) care domină înălțimile dimprejur. Spre est de acesta se lasă Dumbrava cu Hula și Piscul Moștenilor, Mlaca Mare, Piscul cu In, Mlaca Mică, apoi Poiana Mare, Piscul Răsturniș, Poiana Modrang, Cotul Mare, Viișoara și Mlaca Ologului. Mai spre est coasta dealului și fața văii Tetii, de la care urmează pămîntul sătenilor pînă la rîu.

Relieful satului Retevoiești și Gănești. Din partea de vest de la Viișoara, se merge pe muchia Dealului Oii în jos, se dă pe la obîrșia Văii Berzii și pe la Țîlfa numitei văi. Ceva mai în jos se vede pitorescul platou numit „Poiana Tîrgului”, înconjurat de rîpe adînci. La apus de acest platou se află Valea Crucii, iar la nord, Valea Diaconului. În aceste locuri s-au găsit cu prilejul săpăturilor arheologice urme materiale ale omului primitiv. Mai în jos pe muche dăm de locul numit „Groapa Lupului”; apoi trecînd pe deasupra văii Căveștilor se ajunge la „Piscul Dadelor”, „Rîpa Dadelor”, „Țîlfa Întunericului”, Piscul Arnăutului etc. Dealul lui Cazan, care poartă numele unuia dintre vechii strămoși ai Retevoieștilor, apoi Țîlfa Prisecii, Zăpodia și Sub-zăpodii, etc.

Dealurile din partea de est sînt predominate de vîrful Muschiosului și dealul cu acelaș nume. Rîpa Muschiosul se vede din depărtare. Mai sînt: Dealul Păcurarului, valea cu acelaș nume, Crucea Netotului, Valea Lungă; apoi Sălbișul (fosta moșie a Pietroșanilor) cu Plaiul lui Ilie și Poiana Băjenoii.

Relieful satului Bădești. Partea de la nord se numește Voineagul (Pădurea Voinei). Aici se află: Dealul Mangu cu Podul Mangului, Gliganu, Mușcelul, Lăncioiu, Piscana, în vîrf „La Cruce”, Cernatu, Faur, Dealul Șipotului; apoi Hîrlogul Mare, Surpatele, Grindu, Gîrnița, Mogîrcuța (poiană) Șescul (poiană) Poiana Tîrgului, Căminițoaia, Boul Popii, Valea Seacă, Poiana Predii, Poiana lui Gavrilă, Poiana Lazului, Piscanu, Valea Stoicăi, etc.

Rîul Doamnei care are 109 km lungime, curge în direcția nord-sud, adună apele de pe dealuri și lunci care se formează din ploi și zăpezi. O parte din izvoarele sale au fost captate pe conductă către lacul de acumulare Vidraru-Căpățîneni.

În Pietroșani, Valea Rudii, pe care a fost străvechea așezare a satului, începe de la Piscul Doamnei, unde se împreună cu Valea Bădeștilor și Valea Iudei, care îi formează începutul. Ea colectează apele următoare care poartă numele strămoșilor: Pîrîul Giurca, Pîrîul lui Necula, Valea Corbului ce vine dinspre Sodom, trece pe lîngă Prunii lui Andronache și Poiana lui Bican, Pîrîul Nițului, Valea Popii, și tăind drumul județean, se varsă în Rîul Doamnei. Mai sînt pîraiele următoare care își au obîrșia în alte părți: Pîrîul lui Istrate; Pîrîul Stricatu, Pîrîul Văcarului, Pîrîul lui Rodoș, Pîrîul Bratului etc.

În Vărzăroaia: Valea Mare, Valea Lungă primește scursurile din Valea Diaconului, Valea Berzii, Valea Tetii împreună cu Puricioaica apoi, trecînd peste drumul județean, se varsă în Rîul Doamnei.

Din pădurea Retevoieștilor, Rîul Doamnei colectează viiturile aduse de: Pîrîul Siliștea, Valea Priseaca, Valea lui Pătru și Valea Gănești, toate traversînd drumul județean. Mai există Pîrîul Cucului, Valea Sîrbii etc.

Din pădurea de la est apă Rîului Doamnei primește debitul de apă pe care îl aduc văile:

Valea Hotarului iese din Piscul lui Ilie, se îndreaptă spre vest și se revarsă spre rîu fără a avea o matcă regulată. Valea Muschiosul, după ce primește în stînga Valea Rîpei unde e și marea rîpă, Muschiosul, iar mai jos Valea Budulău, se îndreaptă spre vest și se varsă în rîu. Valea Băjenoii are aceeași gură și directive ca și Valea Muschiosului și toate trei se scurg din dealul Muschiosul, cu deosebire că Băjenoaia ca și Valea Hotarului n-au albie regulată.

Între Dealul Muschiosul și Dealul Păcurarului curge spre sud „Valea Păcurarului” care izvorăște de la Crucea Netotului și mai primește pe dreapta Valea Păltiniș. Din pădurea Voineagul, Rîul Doamnei colectează apele aduse de Valea Căminițoaiei la nord, Valea Urzicaru și Pîrîul Voineagul în centru. Aceste văi străbat satul Bădești de la est spre vest. Între satele Bădești și Pietroșani există un pod de lemn.

Nivelul apelor freatice pe dealurile comunei este coborît aproape tot timpul, așa că ele influențează procesul de formare a solurilor de pe aceste ridicături de teren.

Sînt însă mici suprafețe pe unele lunci joase, unde după precipitații îndelungi se produc rînze de apă temporare, care prin excesul de umiditate influențează solurile și proprietățile lor fizico-chimice.

Numeroasele puțuri, bine amenajate și răspîndite după necesitate pe suprafața comunei, dau sursa necesară de apă potabilă, de bună calitate. Ele au o adîncime care variază de la 4—9 și chiar 10 m.

După datele furnizate de Sectorul seismologic din București, gradul de seismicitate este 7, întrucît comuna Pietroșani se află în apropiere de Valea Mare de lîngă Cîmpulung, unde există un focar seismic.

Clima este temperat continentală, comuna Pietroșani prezintă în general caracterele climatice ale regiunei Cîmpulung, Curtea de Argeș, în mijlocul căreia se află. Temperatura medie anuală variază în jurul a 9°C, în timp ce temperatura mijlocie a lunei celei mai reci trece de 3°, iar a lunei celei mai calde nu depășește 19°C.

Maxima absolută a înregistrat 41° (în 1946 la Golești), iar minima absolută —31° (în 1933 la Cîmpulung). În medie sînt 170 de zile fără îngheț.

Umezeala relativă a aerului atinge în mijlociu o valoare anuală de 70%. Regimul precipitațiilor prezintă un mers regulat cu minimul în februarie și maximum în iunie.

În mijlociu se strîng anual între 7 și 800 mm de apă. Numărul zilelor cu ploaie atinge în mijlociu 120 anual.

Nebulozitatea scade în cursul lunilor de vară pînă la valoarea mijlocie de 4,2 ce se semnalează în luna august.

În mijlociu, într-un an sînt 102 zile senine, 112 zile acoperite și 145 zile noroase. Cifrele de mai sus au fost deduse din observațiile făcute la Cîmpulung pe o perioadă de 20 de ani și din cele făcute la Curtea de Argeș cu începere din 1933, dată cînd a luat ființă stațiunea din această localitate.

Solurile sînt în general argiloase; în fiecare sat se găsește pămînt bun pentru făcut oale și cărămidă. Pe zăvoaiele de lîngă rîu, terenul este nisipos. Bine îngrășat terenul este productiv. Prunul și mărul sînt pomii care predomină în livezile de pe aceste soluri. Terenul satelor Bădești și Vărzăroaia fiind la adăpostul pădurii e mai bun pentru pomicultură.

Flora și fauna domestică

Flora reprezentată prin numeroase livezi de pomi, meri, peri, nuci, dau rezultate bune. Ierburi naturale și plante de furaje cresc într-o măsură potrivită. Porumbul, cartoful, fasolea și dovleacul sînt plantele care se întîlnesc mai des și se obțin recolte bune numai dacă terenul e bine îngrășat.

Fauna domestică este formată din: bovine, ovine, porcine, cabaline și păsări ca: găina, rața, gîsca, curca și porumbelul. Apicultura se află dezvoltată pe o scară întinsă. În floarea plantelor furajere de trifoi, lucernă etc., albinele găsesc mult nectar. De asemenea și în floarea dovleacului care se cultivă mai mult.

 

Flora și fauna sălbatică

În păduri crește în mai mare măsură: fagul, salcîmul, stejarul, carpenul, mesteacănul, lemnul cîinesc, mărăcinele, măcieșul, cireșul, porumbarul, jugastrul, mărul și părul sălbatic, crușinul, arțarul, bradul.

Skip to content